Timp de aproape un mileniu, au răsunat în Haghia Sophia cântece de laudă și mulțumire la adresa lui Iisus Hristos. Biserica zidită de inginerii împăratului Iustinian, mai precis de matematicianul Isidor din Milet (532-537 d. Hr) și arhitectul Antimius din Tralles, a fost privită ca una dintre minunile lumii. Frumusețea acestui monument i-a impresionat pe ambasadorii cneazului Vladimir care, în 988 d. Hr., s-a și convertit la creștinism.
Fără inspirație divină, dar și fără studiul elementelor lui Euclid și al stereometriei (preocupată de legitățile volumelor solide precum piramida, prisma sau cilindrul), această capodoperă n-ar fi ieșit la iveală. Da, știm cu toții drama zilei de 29 mai 1453, când marele Constantin al XI-lea, ultimul bazileu roman de credință ortodoxă, s-a aruncat în luptă și-a murit ca un martir sub loviturile de sabie ale ienicerilor lui Mehmed al II-lea.
Vreme de cinci secole, biserica cea mai iubită a creștinilor răsăriteni a funcționat ca moschee, până la moartea Imperiului Otoman. După ce Mustafa Kemal Atatürk i-a conferit titlul de muzeu (prin anii 1930 ai începutului de Republică Turcă), iată-l pe Recep Tayyip Erdoğan (de meserie covrigar) hotărât să transforme capodopera lui Iustinian, din nou, într-o moschee.
După distrugerea barbară a mozaicelor bizantine, înregistrăm încă un furt intelectual calificat, ca atâtea altele petrecute sub dominația islamică a Orientului apropiat.
Lumea creștină, deși divizată, plânge acest moment de impostură morală și anacronism istoric.
Hagia Sophia este bun simbolic care aparține patrimoniului universal!
Mihail Neamțu
