Dacă nu simți la 25-30 de ani dorința de implicare, chemarea la slujire, patosul autenticității și plăcerea de-a risca, dincolo de orice calcule meschine, atunci când?
Da, prudența e o virtute conservatoare; da, gândirea metodică livrează mutări de șahist. Însă tactica și strategia nu trebuie confundate cu egoismul orb, calculul neînsuflețit sau vreun banal demers contabil…
Marile iubiri presupun saltul în necunoscut. Detest activiștii ideologizați, dar îmi plac romanticii, idealiștii sau misionarii binelui.
Cei care riscă mai și pierd, au cicatrici, sunt bârfiți și ridiculizați. Și, totuși, orice creație presupune sacrificiul și abnegația, renunțarea la ego, ieșirea din traiectoria lineară a roboților și asumarea deplină a libertății.
Nu-mi place deloc postura morală a făpturii mioritice care invocă, în sprijinul propriei pasivități, jocurile făcute de alții.
Cred că istoria e scrisă de individualități excepționale, nu doar de forțe oculte sau inculte.
Marile salturi în business, cultură, politică ori spiritualitate au fost realizate de inși curajoși, de oamenii care sfidează frica, blazarea și, mai ales, consensul toxic al mediocrității.
Libertate fără curaj nu există. Nici tinerețe fără idealism…
