• Materialismul. Omul are o chemare mai înaltă decât satisfacția pântecelui și mângâierea gâtlejului. Fericirea consumeristă e superficială — beția simțurilor slăbește voința, tâmpește mintea și corupe caracterul. Materialismul naște conformismul: dorința de-a fi mereu pe placul lumii, utopia unei lumi fără dezacorduri, dezaprobări sau „dislikes”.
• Relativismul moral. „Anything goes” e cancerul postmodernității. Distincția între bine și rău e decisivă pentru o viață împlinită. Soluția la relativism? Căutarea sinceră a adevărului prin adecvarea minții la ordinea firească creată de Dumnezeu. A refuza minciuna ideologică este o formă de curaj spiritual, dizidență politică și rezistență morală.
• Egalitarismul și obsesia comparației. Omul s-a născut pentru a-și împlini talantul. Libertatea înseamnă competiție. O fire slobodă acceptă ierarhia meritului. Invidia egalitară, dimpotrivă, distruge admirația, ambiția și elanul creator.
• Legalismul. Omul nobil știe că există multe fapte pot fi legale, dar reprobabile moral. Dincolo de mlaștina mediocrității se află piscul eroismului și al contemplației. Dincolo de controversata legalizare a marijuanei, e important să potolim setea omului de sens, extaz mistic sau viață duhovnicească.
• Iresponsabilitatea ori misecuvenismul : iată o altă patologie a celor care refuză darul libertății și chemarea responsabilității. Se dă mereu în sufletul nostru o bătălie între plăcere și datorie. Terapia? Starea de veghe, paza minții și atenția inimii.
Mihail Neamțu
