Share on whatsapp
Share on facebook
Share on linkedin

Einstein și vocația uceniciei

Există-n viață lucruri care te risipesc și gesturi care te împlinesc.

Einstein vorbea despre vocea interioară care i-a ghidat pașii, acțiunile și reflecțiile speculative despre fizică, matematică și legile universului.

Omul care ascultă-n tăcere glasul destinului resimte o forță care-l mână înainte.

Constrâns de sărăcie, tânărul Albert a vrut inițial să vândă polițe de asigurări.

A lucrat apoi, ani de zile, într-un birou de analiză a patentelor științifice, departe de comunitatea marilor savanți. Și, totuși, Einstein a perseverat.

Își scria ecuațiile într-un apartament modest, de numai două camere.

Într-o zi, destinul a vrut ca genialul Max Planck să-i citească lucrarea despre efectul electric.

1905: annus mirabilis. A urmat publicarea teoriei speciale a relativității.

O puternică intuiție i-a spus că nu trebuie să renunțe la fizică și la deplina cercetare a adevărului. Așa a câștigat Nobelul. Și Socrate s-a simțit ghidat, o viață întreagă, de vocea lăuntrică.

Astfel, în loc de onoruri superficiale, maestrul lui Platon a slujit, până la moarte, filozofia.

Când s-a făcut liniște în jurul tău și când ai înțeles că ai o veritabilă misiune pe acest pământ, atunci te afli pe drumul cel bun.

Share on whatsapp
WhatsApp
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn

Alte articole

Distribuie

Share on whatsapp
WhatsApp
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn